”Am fost conștienți că o asemenea decizie (n.r. renunțarea la plafonul valutar fix al francului în fața euro) ar putea avea efecte majore asupra piețelor. Dar când iei o asemenea decizie, ea trebuie să surprindă piața. Chiar și dacă doar am fi sugerat că ne gândim să renunțăm la plafonul fix al francului în fața euro, acest lucru ar fi deschis poarta speculatorilor care ar fi profitat. Era imposibil să fi transmis semnale înainte de luarea deciziei”, a explicat Thomas Jordan, care a precizat că francul elvețian e în mod clar supraevaluat față de dolar și euro și că decizia de a scumpi moneda elvețiană este cauzată de divergențele crescânde între politicile monetare ale băncilor centrale mari.
”Cu plafonul acela de 1,2 (n.r. 1,2 franci pentru un euro), Banca Elveției a oferit un fel de primă de risc economiei, primă de risc care acum a dispărut. Este important ca economia să nu reacționeze exagerat și să analizeze noua situație. Trebuie să ne amintim că plafonul acela a fost conceput de la început ca o măsură excepțională pentru un interval limitat de timp și că, la un moment dat, va fi abandonat”, a mai spus Jordan.
El a explicat și de ce nu s-a renunțat gradual la plafonul de 1,2 franci pentru un euro. ”O renunțare graduală nu ar fi rezolvat divergențele de politică monetară dintre marile regiuni. Aceste alternative nu ar fi fost durabile și ar fi creat speculații. O ieșire treptată este imposibilă. Elveția are o monedă independentă și suverană, iar francul trebuie să rămână o moneda independenta. Decizia a fost luată în unanimitate, dar după discuții intense. În prezent, francul este foarte supraevaluat, iar ratele dobânzilor sunt chiar mai mici decat înainte. Deținerea de franci este penalizată acum în raport cu euro și dolarul. Efectul nu se vede peste noapte, ci în timp. Dar francul este clar supraevaluat în raport cu dolarul și euro”, a mai spus Jordan.
Guvernatorul Băncii Elveției a mai precizat că nu a informat-o pe șefa FMI, Christine Lagarde, de decizia de a renunța la plafon, deoarece Banca Elveției este ”o bancă centrală independentă”, fiind responsabilitatea sa de a-și pregăti propriile decizii.